Casele de Marcat – Scurt Istoric

Abacul. Inventarea casei de marcat. Mecanismele timpurii. Aparitia casei marcat electrice. Casele de marcat electronice de astazi.

Una dintre primele invenţii de urmărire a tranzacţiilor comerciale a fost abacul, un instrument care ajută la efectuarea de calcule aritmetice. Inventat cu peste 4500 de ani în urmă, în Orientul Mijlociu, a fost dezvoltat ulterior de egipteni şi chinezi pana a ajuns la forma sa actuală. Cuvântul “abac” vine din greacă abax, care înseamnă “tabla de numarat”. Casele de marcat astăzi transpun de fapt, intr-un mod mecanic, multe dintre funcţiile abacului.

Casa de marcat a fost inventata in 1879 de catre James Ritty, un patron de bar din Dayton, Ohio.

Avand nevoie de o metoda prin care sa controleze casierii si vanzarile, a patentat un dispozitiv inspirandu-se ca si princpiu de functionare de la un mecanism care aduna numarul de revoluţii ale unei elicii de vapor. Aceasta inventie a denumit-o ulterior “Casierul Incoruptibil”.

Dispozitivul cu carcasa din lemn utiliza clapete de metal marcate cu numere care indicau o valoare de vanzare, avand atasat si un clopotel ce avertiza fiecare operatiune. Avea, de asemenea, un sumator care totaliza valorile de numerar marcate pe parcursul unei zile. In 1884 Ritty a vandut inventia lui Iacov H. Eckert pentru 6.500 de dolari. Ulterior a fost achizitionata de John H. Patterson care a lansat-o în producţie pe scara larga sub egida companiei sale nou formate National Cash Register, binecunoscuta NCR.

Patterson, excentric şi agresiv, a făcut din NCR o afacere de succes.

Intre 1888 şi 1895 optzeci şi patru de societăţi au vândut case de marcat. Insa doar trei dintre ele (St Louis, Ideal si Michigan) au supravieţuit pentru o perioadă mai lunga de timp. Pentru a-si pastra pozitia dominanta pe piata, Patterson înfiinteaza un departament de invenţii pentru a crea case de marcat mai performante. Concomitent, demareaza un program agresiv de formare pentru agentii de vanzari si intenteaza procese importriva oricarei companii care fabrica case de marcat cu un sistem asemanator celui patentat.

 În perioada 1888 – 1915 casele de marcat erau personalizate cu un aspect artistic sau fantezist, cu carcase confectionate din metal, fiind răspândite în aproape fiecare unitate de vânzare cu amănuntul de pe teritoriul Statelor Unite. Finisajele includ alamă lustruită, nichel placat, cupru antichizat, chiar şi placare cu argint şi aur. Alama a dominat productia NCR care a ajuns să reprezinte 95% din totalul pieţei caselor de marcat, NCR detinand cea mai mare turnătorie de alamă în lume în această perioadă.

Mecanismele timpurii

„Sumatorul detaliat”, acum deja depăşit, este cel mai vechi tip de mecanism cu excepţia versiunii originale de hârtie-rola-maşină. Este un modul non-imprimare cu contoare(roti dintate) legate în mod individual de fiecare tasta. Astfel, sumele înregistrate de fiecare tasta sunt totalizate pe contoare separate. De exemplu: trei apasari pe tasta de 5 centi ar fi contorizat un total de 15 centi.

Fiecare contor reprezenta o singura rotita împărţita în aproximativ treizeci de divizii. Atunci când se realiza o revoluţie completă a unui contor, totalul era transferat în mod automat la un contor secundar. Deoarece in acest mod se realiza transferul de la o rotita la cealalta, contorul celei dintai se reseta automat la zero. Pentru a afla totalul zilei, era necesar să se adune rotatiile fiecarui contor. Casele de marcat aveau afisata o eticheta “NS”, care este abreviat pentru “No Sale”(fara vanzare). De cate ori se deschidea sertarul de bani, se imprima o confirmare pe pe bon menţionând “fara vanzare”, care se înregistra si în registrul jurnal, atentionand ca sertarul a fost deschis. Alte case de marcat necesitau o parolă numerică pentru a deschide sertarul de bani in afara vanzarii.

In 1906 a aparut prima casa de marcat electrica, proiectata de catre Edward A. Deeds, numit apoi Vice-Presedinte al NCR.

Deeds l-a angajat ulterior pe Charles F. Kettering (fiind platit cu 50 $ pe săptămână) care a proiectat primul model de serie acţionat de un motor electric.
Proprietarii de magazine au salutat aparitia acestor maşini, nu doar pentru faptul ca tineau mai bine evidenţa vânzărilor de zi cu zi, ci si pentru că beneficiau de o mai bun control al inventarului. Între 1884, când a devenit populara şi 1916 (primul război mondial), s-au vândut mai mult de 1,5 milioane de bucati.

Primul Război Mondial a marcat sfârşitul erei vechi a caselor de marcat cand acestea deja nu mai reprezentau o atractie, producatorii fiind interesati de reducerea costului de fabricatie, iar comerciantii urmarind in special utilitatea si functionalitatea acesteia. Dupa 1916, alama si bronzul au fost alocate pentru efortul de război.
Astăzi, funcţiile de marcat mecanice sunt efectuate de către versiuni electronice, sau de calculator bazate pe POS (Point of Sale). Aceste sisteme monitorizează activitatea într-un magazin întreg, vânzările de înregistrare, analiza de afaceri, de inventar si de control.

AconiTech – Case de Marcat, Echipamente si Software de Vanzare si Gestiune in Pitesti – Arges – si in toate judetele tarii.

Pentru detalii suplimentare si oferta completa va rugam sa ne contactati.